Te invit într-un cadru cu spațiu și timp pentru tine însuți și însoțire într-un demers psihoterapeutic integrativ, în care abordăm și formulăm împreună obiective pentru problematici diverse, cu focus pe maximizarea resurselor personale și o funcționalitate optimă, îmbunătațirea relației cu sine sau cu cei din jur.
„Dragostea nu înseamnă să privești unul la celălalt, ci să priviți împreună în aceeași direcție.” – Antoine de Saint-Exupéry
Un astfel de citat ne induce în eroare, dacă înțelegem că în cuplu nu trebuie să privim constant unul la celălalt. Aș spune mai curând că dragostea este să ne dorim să-l privim mereu pe celălalt, având totodată și dorința de a merge în aceeași direcție.
Dificultăți în dinamica de cuplu apar de obicei atunci când, nu mai suntem securizați în raport cu celălalt, astfel uităm să mai vorbim același limbaj și nesiguranța crește. Rolul psihoterapiei de cuplu nu este acela de a găsi vinovatul, ci de a-i ajuta pe ambii parteneri în a-și regăsi acel limbaj comun reparator și suportiv ce oferă continuitate în cuplu.
Cred în dorința fiecărui părinte de a fi unul bun și potrivit pentru copii săi și mai cred că facem tot ce au făcut și nu au făcut parinții si bunicii noștri pentru a crește generații viitoare mai bune. Dar cred și că această dorință ne împinge să facem tocmai acele greșeli pe care am jurat să nu le facem. Se întâmplă astfel că generăm în copii noștri exact genul acela de comportament care ne oglindește și de care ne temem cel mai mult și ne poziționăm față de ei într-o manieră în care din ghizi și însoțitori le devenim educatori. Dar este oare acesta rolul nostru strict? Dacă te afli într-o situație în care simți că rolul de părinte este unul copleșitor, te invit la o ședință de consiliere în care să redefinim asta.
© 2024 Cartograf de Bunăstare. Toate drepturile rezervate. Creat de Ceriza.
