“It takes a village to raise a child’’, dar „It takes a village…” și să fii o mamă echilibrată. Cu siguranță africanii știau mai bine cât de importantă este comunitatea în viețile noastre în general.
Americanii au înțeles și ei destul de repede așa că au luat proverbul și ni l-au făcut cunoscut și nouă.
Ce bine că avem proverbe să ne amintească că “Wonder Woman’’ și “Superman’’ există în realitate doar dacă au parte de ajutor.
Social avem nevoie să ne raportăm la modele, prima figură model din viața noastră este mama, doar că mama nu este o imagine de copertă. Este mai mult de atât și deși vrem de la ea doar exemplul lui „așa da”, realitatea ne arată că de multe ori ea este și ‘’așa nu”, noi toți suntem. Diferența e că la mame acel “așa nu” este respins, nu știm sigur dacă mai întâi de ea însăși și apoi de către societate sau invers, cert e că nu-i dăm voie mamei să fie altfel decât perfectă. E lesne de înțeles cum în caz contrar, ea devine cauza tuturor problemelor și noi românii reflectăm asta cel mai bine în numărul infinit de invective cu numele mamei în ele.
Așadar mama rămâne complet descoperită, între premise ca “eu nu vreau să fac ca mama” și “eu trebuie și pot să le fac pe toate”. Concluzionăm că femeia nu mai are loc, ori mama care nu are timp să fie și femeie are mult mai multe șanse să dezvolte o tulburare postpartum.
Ce anume cauzează depresia postnatală?
Nu se cunoaște încă etiologia sau cauza depresiei postnatale, ipotezele menționează factori ca cel biologic, social și tipul de personalitate. Datorită fluctuațiilor hormonale ca urmare a sarcinii, acestea au fost adesea indicate ca fiind factorul declanșator al depresiei. Cu toate acestea, studiile recente au arătat că este puțin probabil ca un singur factor să fie cauza.
Studiile au mai arătat și că acești declanșatori diferă de la o persoană la alta. Cercetările în ceea ce privește biologia și genetica, indică faptul că și atunci când un individ are o predispoziție să dezvolte o depresie, factorii de mediu și cei experiențiali au și ei un cuvânt de spus în privința apariției tulburării. (Dubovsky & Buzan, 1999). Astfel modelul biopsihologic este cel ce poate oferi o explicație – unde factori ca cel biologic, social și psihologic sunt implicați într-o anumită măsură.
Alți factori adiționali ar fi stima de sine scăzută, temperament dificil, stres cauzat de îngrijirea copilului și complicații obstetrice. În mod ideal acești factori de risc ar trebui identificați încă din timpul sarcinii pentru ca viitoarea mamă să fie ținută sub observație și să se poată preveni apariția unei eventuale tulburări. Drept urmare, mai ales în cazul femeilor ce prezintă anumite susceptibilități hormonale și predispoziții genetice, factorii de mediu și stresorii psihologici trebuie luați cu atât mai mult în calcul. Tratamentul inadecvat al depresiei postnatale vulnerabilizează femeia și o expune unui risc mai mare de a avea episoade depresive recurente.
Cum recunoaștem depresia postnatală?
Termenul de depresie postnatală este folosit ca un termen “umbrelă “ ce cuprinde mai multe tulburări asociate perioadei postpartum.
Deoarece simptomele pot coincide, este important să se facă o distincție clară a caracteristicilor pentru a identifica corect opțiunile de tratament.
Depresia postnatală este o tulburare depresivă majoră care apare de obicei între 1 luna și 1 an de la naștere (McCoy, 2011). Simptomele prezente sunt asemănătoare cu cele ale baby blues-ului, dar sunt mult mai acute și persistă mai mult de două săptămâni după naștere. Se caracterizează printr-o stare depresivă aproape continuă și manifestată aproape zilnic. Pentru un non specialist, simptomele sunt greu de diferențiat față de cele normale asociate perioadei postpartum. Simptomele pot include insomnie, schimbări de apetit, anxietate moderată sau severă cu gânduri obsesive. Trebuie menționat faptul că un număr mare de femei acuză simptome depresive și de anxietate încă din perioada sarcinii, acesta constituind un factor major de risc de dezvoltare a unei depresii postnatale.
